Biopsia glandelor salivare pentru diagnosticul sindromului Sjogren

Sindromul Sjogren este o afecţiune sistemică cronică, autoimună, care se caracterizează prin afectarea glandelor exocrine, în special salivare şi lacrimale. Sindromul Sjogren primar se manifestă clinic prin (1) xeroftalmie, ochi uscați (denumită şi keratoconjunctivita sicca), (2) xerostomie – gură uscată şi (3) mărirea de volum a glandelor parotide (în 50% dintre cazuri). Asocierea dintre keratoconjunctivita sicca şi xerostomie este denumită şi sindrom sicca (în fapt reprezintă sindromul Sjogren primar).

Sindromul Sjogren secundar este reprezentat de sindromul sicca apărut ca o manifestare secundară a altor boli autoimune, cum ar fi: artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sau ciroza biliară primară (afecţiune autoimună hepatică cu distrucţia progresivă a căilor biliare).

Deoarece au o bogată vascularizatie și un sistem anatomic mai sensibil, glandele salivare sunt predispuse la anumite procese inflamatorii sau chiar tumorale. Pentru a putea pune un diagnostic corect, medicii folosesc biopsia acestor glande salivare.

Simptomele sindromului Sjogren pot include, de asemenea, oboseală, dureri articulare și musculare, tumefacția glandelor salivare, dificultăți de înghițire, precum și alte simptome sistemice.

Ce este biopsia glandelor salivare?

Chirurgul oro-maxilo-facial îşi poate aduce contribuţia la stabilirea diagnosticului de sindrom Sjogren prin evaluarea clinică a simptomatologiei orale (sau chiar oculare), prin examenul clinic şi investigaţiile imagistice ale glandelor salivare (determinarea fluxului salivar, sialografie) şi prin recoltarea în scop biopsie a glandelor salivare accesorii. Această biopsie se va practica la nivelul mucoasei labiale inferioare, recoltând cel puţin 5 glande salivare accesorii. Înainte de procedură se va realiza anestezia buzei inferioare, iar la final pacientul va avea 3-4 fire de sutură pentru o vindecare bună.

Glandele salivare recoltate vor fi trimise pentru realizarea examenului histopatologic în laborator în vederea confirmării sau infirmării diagnosticului de Sindrom Sjogren.

Unde sunt localizate glandele salivare?

Sistemul salivar este format din trei perechi de glande salivare mari: parotide, submandibulare şi sublinguale şi din glande salivare accesorii (mici).

Glandele salivare parotide: Glanda parotidă îmbracă lateral şi posterior ramul mandibulei, fiind situată în loja parotidiană, bilateral. Ele produc cea mai mare parte a salivei și sunt adesea vizibile sau palpabile când sunt inflamate sau mărite.

Glandele salivare submandibulare:  Glanda submandibulară este situată inferior şi medial de corpul mandibulei, în loja omonimă, bilateral. Ele contribuie la producerea de saliva și sunt mai mici decât glandele parotide.

Glandele salivare sublinguale: Acestea sunt localizate sub limbă, în partea anterioară a gurii.

Glandele salivare accesorii au dimensiuni reduse şi sunt distribuite în submucoasă întregii cavităţii orale, fiind prezente şi în orofaringe şi chiar şi în treimea superioară a esofagului. în general lipsesc de la nivelul fibromucoasei porţiunii anterioare a palatului dur şi de la nivelul gingivomucoasei crestei alveolare.

Când se recomandă biopsia glandei salivare?

În cazul în care există o suspiciune clinică cu privire la prezența unui proces tumoral sau a unei alte inflamații, medicul poate recomanda realizarea unei biopsii a glandei salivare. Conform studiilor, circa 5% din numărul total de tumori apărute la cap sau gât provin de la glandele salivare, cele mai multe fiind benigne.

Biopsia glandelor salivare poate ajuta la confirmarea diagnosticului de sindrom Sjogren sau poate oferi informații despre alte afecțiuni care afectează glandele salivare. Este un instrument important în diagnosticul și gestionarea bolilor glandelor salivare și poate fi utilizat în combinație cu alte teste și evaluări pentru a oferi o imagine completă a stării de sănătate a pacientului.

Cum ar trebui să vă pregătiți înainte de biopsie?

Înainte de a avea o biopsie a glandelor salivare este important să urmați instrucțiunile medicului dumneavoastră.

În cazul în care luați medicamente, inclusiv suplimente sau remedii pe bază de plante, discutați cu medicul despre acestea. Unele medicamente pot afecta coagularea sângelui sau pot interacționa cu anestezia.