Pierderea dinților fie prin traumatisme sau afecțiuni dentare cronice reprezintă o problemă frecventă în rândul pacienților. Acest lucru afectează persoana din mai multe puncte de vedere: estetic, funcțional (capacitate diminuată de a mânca și vorbi corect), cât și psihologic (încredere în sine scăzută).
Boala parodontală este o afecțiune inflamatorie cronică a țesuturilor care susțin dinții (gingii, os, ligament periodontal). Ea evoluează de la gingivită (o inflamație ușoară) la parodontită, care poate duce la pierderea dintelui dacă nu este tratată. Cauza principală este acumularea de placă bacteriană și tartru. Puteți citi aici despre principalele cauze ale apariției afecțiunilor parodontale.
Se pune așadar deseori întrebarea dacă un pacient cu parodontoză poate beneficia de tratamentul cu implanturi dentare? Din fericire, tehnologia modernă oferă soluții pozitive la acest lucru, doar că abordarea este în general una interdisciplinară.
Este implantul dentar o opțiune pentru pacienții cu parodontoză?
O restaurare dentară modernă, care include implanturi, se bazează în primul rând pe sănătatea osului alveolar, deoarece el reprezintă baza de susținere a viitoarei coroane sau punți dentare. Parodontoza, în special cea avansată, este tocmai afecțiunea care slăbește rezistența osoasă și diminuează șansele de inserție a unui implant dentar. Mai mult decât atât, dacă infecția parodontală nu este tratată înainte de implant, răspândirea ei poate afecta rezistența osoasă și, implicit, succesul tratamentului.
O abordare corectă în acestă situație este tratamentul bolii parodontale în primă fază, ținerea ei sub control; verificarea integrității osoase alveolare pentru a stabili dacă se poate face implantul, iar abia ulterior procedura de implantologie propriu-zisă.
Regula de aur este de a păstra țesuturile gingivale fără infecții, iar acest lucru se poate realiza doar prin verificări periodice, inclusiv după realizarea implantului. Aceasta a fost și concluzia unui studiu desfășurat pe 10 ani.
Ce presupune un tratament parodontal complex?
Un tratament adecvat pentru paradontoză se face doar individual, pentru fiecare pacient în parte, în urma unei examinări amănunțite. Medicul stomatolog poate recomanda detartraj ultrasonic și periaje profesionale în cazurile de gingivită. De asemenea, pot fi necesare în unele cazuri și intervenții chirurgicale pentru regenerarea țesuturilor parodontale.
Atunci când pierderea osului este semnificativă, se poate recurge la adiția de os. Aceasta este o procedură chirurgicală prin care medicul dentist mărește volumul de os în locul în care va fi inserat implantul dentar. Se poate efectua prin adăugarea de os recoltat direct de la pacient sau prin intermediul unui material de substituție. Această metodă este cea mai sigură pentru a vă putea bucura de un implant durabil.
O altă metodă inovatoare și minim invazivă, ce oferă un confort maxim pentru pacient, este și tratamentul cu laser, acesta oferind și avantajul unui timp de recuperare mult mai scurt. Laserul este utilizat pentru decontaminarea zonei de sub gingie, pentru a îndepărta țesuturile infectate și inflamate, pentru a steriliza pungile parodontale și, prin terapia fotodinamică, pentru a grăbi regenerarea țesuturilor sănătoase. De asemenea, riscul de infecție este 0, deoarece laserul are capacitatea de a steriliza zona tratată.
Merită aduse în discuție aici și implanturile dentare All-on-4 și All-on-6 care sunt concepute pentru persoanele care au pierdut majoritatea sau toți dinții unei arcade dentare și caută o soluție fixă pentru refacerea danturii.
Riscuri ale implanturilor la pacienții cu boală parodontală
Periimplantita – Pacienții care au implanturi dentare pot suferi de o inflamație a mucoasei periimplantare, care uneori este însoțită și de o pierdere osoasă marginală. Mai exact, tot țesutul din jurul implantului se poate inflama, iar netratarea acestei probleme poate duce inclusiv la desprinderea implantului. Primele simptome pentru periimplantita sunt: umflare, înroșire, durere sau sensibilitate la nivelul gingiilor din jurul implantului.
Resorbția osoasă – Boala parodontală poate cauza pierderi semnificative de os. Dacă implantul este plasat într-o zonă cu densitate osoasă insuficientă, riscul de instabilitate crește. Prevenirea acestei complicații presupune o igienă dentară riguroasă, controale și examinări radiologice periodice (din 6 în 6 luni).
Pacienții cu boli cronice sau sistem imunitar afectat – Riscul de apariție a complicațiilor este mai mare la pacienții care suferă de diabet sau de alte boli cronice. Orice problemă de sănătate este foarte important să fie comunicată medicului înainte de orice intervenție.
Concluzie
Implanturile dentare rămân o soluție optimă pentru pacienții cu boală parodontală indiferent de stadiul evoluției acesteia, doar că soluția aleasă de medicul stomatolog se va face în funcție de nivelul de afectare pentru fiecare pacient în parte.
Prevenția este esențială:
- Vizitează medicul dentist în mod regulat — de cel puțin trei ori pe an.
- Discută cu el despre un tratament preventiv sau investigații pentru boala parodontală, în special dacă ai simptome precum sângerări gingivale frecvente.
- Adoptă o alimentație sănătoasă.
- Renunță la fumat – acesta este un factor de risc major pentru periimplantită!